Inainte de toate, sa ne punem de acord asupra a ceea ce inseamna o nota mica. Nota 9 vi se pare mica? Dar nota 8?
Sunt copii care spun: „nu sunt chiar atat de bun, am luat doar 9”. In ochii lor se citeste tristetea, „9 este putin pentru mama”. In urma unei olimpiade am auzit: „am doar 46 de puncte din 50, inca nu sunt bun”.
Pe ce construieste copilul?
Temelia, pe care copilul construieste, este increderea pe care o are in el ca poate ajunge la rezultate foarte bune. El isi „trage” aceasta incredere de la parinti. De aceea este extrem de important sa ii aratam ca suntem siguri ca va reusi.
Si copilul sufera pentru nota, chiar daca uneori nu o arata, de aceea noi trebuie sa intervenim cu tact.
Sa spunem ca a luat nota 9, sau 8. Sigur ca ne aratam multumiti. Spunem „bravo”, „foarte bine”, sau orice altceva de bine, care sa exprime multumirea noastra. Ochii nostri, privirea, zambetul tot multumire sa exprime. Daca avem un copil perfectionist, care se arata nemultumit de nota, atunci il putem incuraja: „nu inteleg de ce esti nemultumit, dar daca esti, stai linistit, vei reusi sa iei si mai mult, oricum este foarte bine”. Acestea sunt note foarte BUNE.
Dar daca vine acasa cu nota 4, sau 5?
Noi ce ne dorim, de fapt?!
Ca la aceasta materie, la care a luat nota mica, sa ia altadata nota mai buna. Pai, trebuie sa putem gasi cuvintele necesare sa-i spunem asta, spre exemplu, ii putem spune „sunt convins, sau sunt convinsa, ca ai sa reusesti destul de repede sa te redresezi, nu te necaji”, sau „nu îti face atâtea griji, lucreaza in continuare si ai sa iti imbunatatesti nota”, „lasa, ai sa vezi ca o sa iei mai mult, învata cât poti tu si va fi bine” , „se va rezolva, ai sa vezi, te pot ajuta cu ceva?” sau altceva, care sa sune a incurajare, nu dezamagire…
Aratandu-i încredere în el, copilul va face primul pas catre actiunea de a se redresa si se va simti linistit ca nu si-a dezamagit parintii.
Poate vi se pare putin, dar pentru un copil este foarte important sa nu-si dezamageasca parintii. Din toata experienta mea de lucru cu cei mici, ma refer aici si la elevi de clasa a VII, va pot spune ca aceasta este propozitia comuna foarte multor copii, spusa in diverse moduri: „mi-e foarte frica sa nu-i dezamagesc pe parintii mei”, „cred ca am dezamagit-o pe mama” si tot asa…
Ei se raporteaza la starea emotionala a parintilor, daca au reusit sa ii multumeasca, sau nu, nu la importanta cunoasterii…
In mintea multor copii, chiar daca aceste cuvinte nu sunt rostite, domneste o intrebare, nu cumva ei sunt iubiti numai daca iau note mari?
Daca ii intrebi pe parinti, insa, acestia nu vor ca cei mici sa simta asa, cumva, in decursul timpului, s-a ajuns la aceasta fara voia lor. O expresie de dezamagire a fetei, o vorba spusa gresit, o comparatie cu alt copil, si gata, raul s-a facut.
Si atunci?
Atunci reparam. Ce a fost nu se poate intoarce, dar de acum inainte, putem comunica, incurajand. NOI sa le aratam lor ca suntem SIGURI ca data viitoare va fi bine, sa ii indemnam sa nu INTRISTEZE, sa le ZAMBIM cu incredere!
Sa nu uitam ca tot ce îsi doresc copiii de la lume, de la viata, este sa fie iubiti de parinti. Restul sunt detalii.