Experienta de profesor voluntar - Global-Learning.ro
string(4) "post"

Experienta de profesor voluntar. Educatia: un lux in tara noastra

Voluntariatul in educatie poate aduce satisfactii si implinire atat voluntarilor, cat si copiilor care primesc ajutor si sprijin in invatare. Doamna Denissa Gabriela Bularda este profesoara de limba engleza si germana, cu experienta de 10 ani in scolile de stat si experienta de voluntar in educatie.

Aflam in randurile urmatoare ce inseamna sa fii profesor voluntar in educatie si cata nevoie au copiii romani de ajutor suplimentar, material si didactic.

Despre experienta mea de profesor voluntar as putea povesti cateva lucruri, despre nevoia de voluntariat in educatie, insa, as dori sa vorbim toti.

Predau copiilor limba engleza la un centru social din Bucuresti. O fac din dorinta de a ajuta acolo unde este nevoie si unde pot face ceva. In cele doua ore pe saptamana, vinerea dupa-amiaza, mi se deschide o lume care imi umple sufletul. Am in fata mea elevi care vin pentru ca vor sa invete. Pur si simplu vor sa stie, sa fie si ei buni in clasele lor, sa inteleaga aceasta limba. Au inteles cumva si ca, fara a cunoaste limbi straine, le va fi foarte greu. Ca limba engleza este „obligatorie”, dupa cum spun ei.

Acesti copii au parinti, au casa, au masa. Dar educatia este scumpa in tara noastra. Un profesor meditator costa mult, iar salariile parintilor acopera cu greu viata zilnica. Pentru multi dintre copiii tarii noastre meditatiile sunt inaccesibile, prin urmare la scoala pierd ritmul. In clase exista copii care au acces la profesori in privat, acesti elevi cresc ritmul invatarii si nivelul clasei si exista copii care nici in vis nu ar avea acces la asa un lux, acestia raman de multe ori in urma. Ajung sa fie in urma, se descurajeaza, practic sunt aceia care nu stiu sau stiu mai putin. La centru mai vin si copii care nu au studiat engleza la scoala pana acum si vor sa o invete.

Lucram impreuna nivelul de incepatori. Sunt atenti, intreaba, scriu. Am trait bucuria, surpriza chiar, sa cunosc setea de a sti a unora dintre ei. Sunt aceia care, desi primesc ca tema pentru acasa sa alcatuiasca cincisprezece – douazeci de propozitii pana data urmatoare, ei vin cu cincizeci, saptezeci chiar si cu o suta de propozitii de fiecare data. Acest mod de a aborda tema pentru acasa demonstreaza dorinta lor de a invata sau, cel putin, constientizarea lor ca este nevoie sa invete.

De ce va povestesc asta? Pentru ca am auzit atatea pareri despre elevii mai slabi din clase, despre cei care au ramas in urma la scoala, despre elevi in general. Toata lumea stie, toata lumea isi da cu parerea de ce tanara generatie „nu mai invata nimic, nu mai stie nimic”. Nu sunt in urma pentru ca nu vor sa invete sau pentru ca sunt lenesi, rasfatati, nu sunt acolo din cauza parintilor care nu s-ar ocupa de ei. Nu. Sau, cel putin, nu toti.

Eu vad aici, la centru, dorinta si straduinta unora dintre copii sa invete. Numai ca doar cateva familii pot oferi sprijin suplimentar acasa. Pentru situatiile in care parintii nu pot, sau le este extrem de greu, suntem noi, ceilalti, care am avut sansa invatarii si o putem oferi si altora.

Cam atat as putea povesti din experienta mea de profesor voluntar. Despre nevoia de voluntariat in educatie, vom vorbi intr-un articol urmator.

Daca ai lucrat si tu ca voluntar in educatia copiilor, iti asteptam parerile si povestile in sectiunea de comentarii.

Autor:
Denissa Gabriela Bularda
Profesoara de engleza si germana, experienta in lingvistica aplicata in IT, mama a doua fiice in varsta de 22, respectiv 17 ani.