Duminica, dupa Liturghie si masa de pranz, copiii din Parohia Lada invata limba engleza in sala de mese a Centrului Social Sf. Nectarie din satul Lada, jud. Teleorman.
In cadrul acestui centru social, Parintele Danu Florin incearca sa aiba grija de cei 60 -70 de copii ai comunei, le ofera zilnic o masa calda, ii duce in diferite excursii, ii ajuta si indruma in diferite moduri. Copiii comunei au nevoie de multe lucruri, din toate domeniile vietii, unul dintre acestea fiind accesul la educatie. Sigur ca ei merg la scoala, insa nu au prea mult sprijin in afara de participarea la orele de clasa.
Cei mai multi dintre copiii care vorbesc fluent limbi straine au acasa profesori meditatori, lux de neimaginat pentru copiii din satul Lada. Asa se face ca au nevoie de ajutor serios pentru a invata si ei macar bazele limbii engleze, limba straina devenita astazi obligatorie in educatia copiilor.
Ma intrebam de multe ori, cum as putea sa ii ajut pe acesti copii ai nostri. Practic sunt copiii nostri, chiar daca nu i-am nascut noi personal. In secolul nostru, fara acces la educatie de calitate, viitor pentru poporul nostru nu mai exista. Dar cum sa facem?
Un pas important este acela ca ei se intalnesc la masa de pranz la cantina centrului social. Cum iau masa acolo, sunt deja stransi impreuna, iar cantina este o sala destul de incapatoare. Parintele Danu Florin a adunat cateva lucruri importante: a adus un flipchart, are si un proiector, foi albe, asa ca un strict necesar ar fi. Laptop si alte materiale aduc eu. Se poate incepe. Am fost acolo in ultimele duminici si am inceput cu ei deja. Numai ca lucrurile s-au dovedit complicate. Sunt 60-70 de copii de varste diferite. Este dificil sa se poata lucra cu toti deodata ca intr-o clasa normala, iar alt profesor nu exista. Astfel ca am creat un sistem de lucru in cadrul caruia ei insisi se implica in predare. Astfel copii mai mari, de la clasa a VIIa in sus, devin tutorii celor mai mici. Am creat echipe, echipele au nume, un criteriu important a fost acela ar apropierii locuintelor lor. Intr-o echipa trebuie sa fie cativa tutori si cativa elevi mai mici. Cunostintele predate duminica, vor fi mai rapid intelese de cei mari, care se vor intalni cu cei mici si in timpul saptamanii si vor recapitula cu ei, vor crea lectioare frumoase si jocuri simple pentru a putea sa ii ajute si pe cei mici sa prinda mai repede continutul lectiilor. Filme (aduse de mine pe memory-stick), jucarii, desene, toate vor fi folosite de tutori in sedintele lor pe echipe din timpul saptamanii. Un sistem de tipul noi, prin noi insine, pentru ca altceva nu vad cum putem face ca atat de multi copii sa aiba acces la o particica din educatia obligatorie din zilele noastre. Sa va mai spun cat sunt de incantati sa fie tutori? Ca se intalnesc intai cei mari sa puna la punct lectia predata, apoi merg in echipe la cei mici sa ii invete? Este extraordinar sa vad ca VOR, ca se IMPLICA, chiar se bucura si le place sa fie responsabili cu educatia celor mici. Le-am spus ca a invata pe altul este o metoda buna, eficienta de a asimila un domeniu. Abia astept sa treaca doua trei luni, sa vedem rezultatele acestui efort comun. Va promit ca va mai scriu detalii si ca va mai povestesc ce se intampla acolo.
Pana atunci, ganditi-va va rog, nu exista nimeni in jurul vostru care sa aiba mare nevoie de ajutor la scoala, iar parintii sa nu isi poata permite profesori meditatori? In orice oras sau sat v-ati afla, sigur veti gasi un copil care sa aiba nevoie de sprijinul dumneavoastra.
Mulțumim d-nei profesoare Denissa Gabriela Bularda venita din București sa ajute copiii!