Conjugarea verbelor la modul indicativ, timpul mai mult ca perfectul
Modul indicativ, timpul: Mai mult ca perfectul
Cum este corect?
Când am venit, tocmai terminasei tema, sau Când am venit, tocmai terminaseşi tema?
„tocmai terminaseşi tema”, desigur!
De cât timp nu-ţi mai făcusei curat în cameră? sau De cât timp nu-ţi mai făcuseşi curat în cameră?
„nu-ţi mai făcuseşi”, desigur
Mai mult ca perfectul exprimă o acţiune trecută, care s-a terminat înaintea altei acţiuni din trecut sau înaintea unui moment din trecut.
- înaintea altei acţiuni din trecut: Îmi făcusem tema când mama a ajuns acasă.
„Îmi făcusem tema” s-a întâmplat înainte de „mama a ajuns acasă”
Această „altă acțiune din trecut” este redată prin perfectul simplu sau prin perfectul compus.
„mama a ajuns acasă” – perfectul compus
- înaintea unui moment din trecut:
La ora 3, îmi făcusem deja tema.
„Îmi făcusem tema” s-a întâmplat înainte de ora 3.
Mulți se referă la acest timp gramatical, ca fiind „acela cu doi de se”, lucru care duce la confuzii serioase când doresc să folosească verbe care nu vor conține „doi de se” la mai mult ca perfect.
Să lămurim formarea acestui timp gramatical!
Mai mult ca perfectul este alcătuit din:
- radicalul invariabil al verbului
la care se adaugă
- sufixul temporal al perfectului simplu (-a-, -u-, -i- sau -î-), apoi
- sufixul temporal -se- al mai mult ca perfectului și
- desinențele de persoană, adică terminatiile, (-m, -și, -zero, -răm, -răti, -ră): lucr a se m, tăc u se m, făc u se m, ven i se m .
Astfel:
Verbele de conjugarea întâi, acelea care se termină în -a iau sufixul -a- (adică sufixul temporal al perfectului simplu (-a-, -u-, -i- sau -î-)), înaintea sufixului -se-, înaintea terminaţiei (mâncasem).
Eu mânc + a + se + m
tu mânc + a + se + şi
el/ea mânc + a + se
noi mânc + a + se + răm
voi mânc + a + se + răţi
ei/ele mânc + a + se + ră
Verbele de conjugarea a doua „a părea”, „a plăcea”, „a tăcea”
se respectă aceeași regulă:
- radicalul invariabil al verbului de exemplu „a părea”: păr
la care se adaugă
- sufixul temporal al perfectului simplu (-a-, -u-, -i- sau -î-) în cazul nostru: u
- sufixul temporal -se- al mai mult ca perfectului și
- desinențele de persoană (-m, -și, -zero, -răm, -răți, -ră):
eu păr + u + se + m
tu păr + u + se + și
el / ea păr + u + se
noi păr + u + se + răm
voi păr + u + se + răți
ei / ele păr + u + se + ră
Verbele de conjugarea a treia, cele care se termină în e
- iau sufixul -u- (în cazul în care au participiul trecut în -ut: făcut, astfel forma mai mult ca perfectului va fi făcuse)
sau
- iau sufixul -se- (dacă au participiul trecut în -s: mers, astfel forma va fi merseserăm) înainte de sufixul temporal -se- al mai mult ca perfectului adică înainte de al doilea se.
Aici întâlnim cei „doi de se”
eu mer + se + se + m
tu mer + se + se + și
el/ea mer + se + se
noi mer + se + se +răm
voi mer + se + se + răți
ei/ele mer + se + se + ră
Verbele de conjugarea a patra, cele care se termină în i sau î: iau sufixul -i- sau -î- înainte de -se- înainte de terminație (citisem)
eu cit + i + se + m
tu cit + i + se + și
el / ea cit + i + se
noi cit + i + se + răm
voi cit + i + se + răți
ei / ele cit + i + se + ră
Exemple separate (excepții)
- a şti – cu u
eu ști + u + se + m
tu ști + u+ se + şi
el/ea ști + u + se (fără terminație)
noi ști + u + se + răm
voi ști + u + se + răţi
ei/ele ști + u + se + ră
- a avea –- cu doi de -se-.
eu av + u + se + se + m
tu av + u + se + se + şi
el/ea av + u + se + se (fără terminație)
noi av + u + se + se + răm
voi av + u + se + se + răţi
ei/ele av + u + se + se + ră
Să conjugăm „a uita”, „a marca”, „a afla”
apoi: „a fugi”, „a răcni”, „a obosi”, „a hotărî”, „a coborî
apoi: „a plăcea”, „a tăcea” și„a merge”, „a plânge”, „a face”