Noi avem – We have

Voi aveți – You have

Ei/ele au – They have

a vrea (to want)

Eu vreau – I want

Tu vrei – You want

El/ea vrea – He/she wants

Noi vrem – We want

Voi vreți – You want

Ei/ele vor – They want

a da (to give)

Eu dau – I give

Tu dai – You give

El/ea dă – He/she gives

Noi dăm – We give

Voi dați – You give

Ei/Ele dau – They give

a sta (to stay, to sit, to stand)

Eu stau – I stay

Tu stai – You stay

El/ea stă – He/she stays

Noi stăm – We stay

Voi stați – You stay

Ei/ele stau – They stay

a lua (to take)

Eu iau – I take

Tu iei – You take

El/ea ia – He/she takes

Noi luăm – We take

Voi luați – You take

Ei/ele iau – They take

 

a bea (to drink)

Eu beau – I drink

Tu bei – You drink

El/ea bea -He/she drinks

Noi bem – We drink

Voi beți – You drink

Ei/ele beau – They drink

a mânca (to eat)

Eu mânânc – I eat

Tu mănânci – You eat

El/ea mănâncă – He/she eats

Noi mâncăm – We eat

Voi mâncați – You eat

Ei/ele mănâncă – They eat

 

a vedea (to see, to watch)

Eu văd – I see

Tu vezi – You see

El/ea vede – He/she sees

Noi vedem – we see

Voi vedeți – you see

Ei/ele văd – They see

a usca (to dry)

Eu usuc – I dry

Tu usuci – You dry

El/ea usucă – He/she dries

Noi uscăm – We dry

Voi uscați – You dry

Ei/ele usucă – They dry

În limba română există 4 conjugări. Radicalul (-Φ) la care se vor adăuga terminațiile de prezent se obține de la infinitiv eliminând terminația caracteristică fiecărei conjugări (adică: -a, -ea, -e, -i, -î).

Conjugarea întâi – este pentru verbele care se termină în – a, cuprinzând 3 mari categorii:

1. Verbele cu terminația –a se conjugă astfel:

-Φ (radical)
-i
-ă
-ăm
-ați
-ă

De exemplu: a termina are radicalul termin, la care se adaugă terminațiile de mai sus:

• eu termin (-Φ)
• tu termini (+i)
• el/ea termină (+ă)
• noi terminăm (+ăm)
• voi terminați (+ați)
• ei/ele termină (+ă)

Pentru această categorie există mai multe reguli:

1. Verbele care au consoanele –tr, -pl, -fl sau –bl înainte de terminația -a iau vocala ”u” la persoana I singular.

De exemplu: a afla → eu aflu.

2. Verbele care se termină la infinitiv în –şca îşi modifică terminația la persoana a II-a singular.

Exemplu: a împușca → împuşc → împuşti

3. Verbele care se termină la infinitiv în –ăra, -ăla, -ăna şi ăța (sau –ăta) îşi schimbă la persoana a II-a singular vocala – ă – în – e .

Exemplu: a învăța → învăț → tu înveți

4. Verbele care conțin vocala e sau o se transformă în ”ea” şi respectiv ”oa” la persoana a III-a singular. 

 Exemplu: a pleca → plec → el/ea pleacă

2. verbe cu terminația –a care se conjugă cu sufixul –ez

-ez
-ezi
-ează
-ăm
-ați
-ează

Exemplu: a enerva (to annoy), a desena (to draw), etc.

Reguli:

1. Pentru verbele care au terminația –ia (la infinitiv), modificăm persoana a III-a singular şi persoana întâi plural după cum
urmează:
– ez
– ezi
– ază
– em
– ați
– ază

Exemple: a copia →el/ea copiază, noi copiem, a studia → el/ea studiază, noi studiem etc.

2. Pentru verbele cu terminația – ca se modifică primele trei persoane (pentru a nu se modifica sunetul  ”c”).

Ex.: a bloca → eu blochez, tu blochezi, el/ea blochează.

3. verbele cu terminația –ia se conjugă astfel:

-Φ
-Φ
-e
-em
-ați
-e 

Exemple: a tăia, a înmuia.

Conjugarea a 2-a se referă la verbele care se termină în – ea.

Acestea au același terminații ca verbele de la conjugarea a 3-a:

– Φ
– i
– e
– em
– eți
– Φ

Exemple:

• a ședea (to sit)             
• a părea (to seem)        

Excepții:

• a vedea (to see)
• a putea (to can)

Conjugarea a 3-a se referă la verbele cu terminația – e care se conjugă astfel:

– Φ
– i
– e
– em
– eți
– Φ

Exemple:

• a crede (to believe) – eu cred, tu crezi, el/ea cred, noi credem, voi credeți, ei/ele cred.
• a scrie (to write)
• a zice (to say)
• a duce (to lead)

Reguli:

1. Verbele care se termină în – şte (la infinitiv) se modifică la persoana întâi singular ( – şt se transformă în– sc). 

Exemplu.: a cunoaște  → eu cunosc

2. Verbele cu terminația – ne pierd consoana ”n” la persoana a II-a singular.

Exemplu: a rămâne → eu rămân, tu rămâi

3. Verbele ce conțin ”oa” se modifică la persoana întâi şi a II-a singular, ”oa” devenind ”o”

Exemplu: a scoate → eu scot, tu scoți.

Conjugarea a 4-a cuprinde toate verbele care se termină în – i / î și se împarte în 5 categorii:

1. Verbe cu terminația -i – acestea se conjugă astfel:

-Φ
-i
-e
-im
-iți
– Φ

Exemple:

• a fugi (to run) → eu fug, tu fugi, el/ea fuge, noi fugim, voi fugiți, ei/ele fug. 
• a sări (to jump) → eu sar, tu sari, el/ea sare, noi sărim, voi săriți, ei/ele sar. 
• a veni (to come) → eu vin, tu vii, el/ea vine, noi venim, voi veniți, ei/ele vin.
• a auzi (to hear) → eu aud, tu auzi, el/ea aude, noi auzim, voi auziți, ei/ele aud.
• a oferi (to offer) → eu ofer, tu oferi, el/ea oferă, noi oferim, voi oferiți, ei/ele oferă.

2. Verbe cu terminația –ui, –âi sau–ăi – se conjugă astfel:

-i
-i
-ie
-im
-iți
-ie

Exemplu: a mormăi (to mumble) → eu mormăi, tu mormăi, el/ea mormăie, noi mormăim, voi mormăiți, ei/ele mormăie.

3. Unele verbe cu terminația –i se conjugă cu sufixul – esc:

-esc
-eşti
-eşte
-im
-iți
-esc

Exemplu: a citi (to read), a construi (to build), a trăi (to live), etc 

4. Verbe cu terminația -î -acestea se conjugă astfel:

-Φ
-i
-ă
-îm
-îți
– ă

Exemple: a doborî (to take down), a coborî (to go down)

5. Unele verbe cu terminația –î se conjugă cu sufixul – ăsc:

-ăsc
-ăşti
-ăşte
-îm
-îți
-ăsc

Exemple: a hotărî (to decide), a pârî (to chase), a ocărî (to reproach), a urî (to hate), a târî (to crawl), etc.