Eram în data de 23 decembrie și așteptam cu nerăbdare să vină Moș Crăciun. Eu voiam să-l prind odată pentru totdeauna. Am aranjat măsuța cu fursecurile de ciocolată, laptele cald și m-am pus pe așteptat. Am pus până și o capcană ca să mă trezesc când îl prind. Am așteptat și am tot așteptat până când s-a auzit alarma făcută de mine. Moșul deja aranjase cadourile, dar am văzut ceva roșu ieșind din casă.
L-am urmărit. Era Moș Crăciun!
Nu am putut să-mi cred ochilor! Era Moș Crăciun în piele și oase! I-am văzut și pe renii dumnealui: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donner şi Blitzen; toți cei nouă reni.
Moș Crăciun era și el uimit, deoarece era prima dată când fusese descoperit.
Eu l-am întrebat dacă poate să-mi dăruiască un cadou mai voluminos, iar el mi-a răspuns cu un ton blând:
– Vino cu mine în laboratorul meu secret!
M-am făcut confortabil în sania lui uriașă trasă de reni magici zburători.
În drum spre laboratorul lui din ceruri am văzut copii amărâți, necăjiți, copii de familii sărace sau de la orfelinate și mi-a părut foarte rău de ei. Ei au primit doar o pâine mică sau un trenuleț, însă eu tot eram curios să văd ce cadouri mai are Moș Crăciun.
Am văzut și familii bogate care sărbătoreau împreună cu multă mâncare și băutură. Copiii acelor familii erau foarte nemulțumiți chiar dacă au primit niște cadouri foarte calitative și scumpe.
Când am ajuns în laboratorul Moșului am văzut toți spiridușii în acțiune, împachetând cadouri mari și mici, late și voluminoase; toate într-un proces grijuliu. I-am văzut citind scrisorile copiilor și cum îi punea pe lista de copii obraznici sau cuminți.
Majoritatea copiilor erau cuminți, iar pe acea listă era scris și numele meu, fapt pentru care tot nu înțelegeam de ce nu am primit un cadou așa de mare și frumos precum al copiilor din familii bogate.
Moșul a început să-mi arate împrejurimile. Era chiar și o zonă în care te simțeai ca la mare cu soarele arzător pe cer, valurile mării bătând și șezlonguri amenajate.
Moșul mi-a arătat camera în care ținea el bunătăţi primite de la copii. Mi-am dat seama de ce eram aici – deoarece voiam un cadou mai mare decât cel pe care îl primisem.
I-m spus Moșului că nu mai vreau un cadou mai mare și că sunt bine cu cel pe care l-am primit.
Moș Crăciun mi-a apreciat bunătatea și mi-a șoptit:
– Acum ai înțeles magia Crăciunului și poți să te bucuri de ce ai primit.
– Sunt mândru de tine, Rareș!
Moș Crăciun m-a urcat în sanie și m-a dus înapoi acasă.
Afară era dimineață și părinții mei erau trezi. Ei credeau că eu încă mai dormeam, dar când m-au văzut că am intrat pe ușa casei au venit spre mine și m-au luat la întrebări.
Eu pur și simplu le-am spus că a fost o seară minunată și ne-am deschis împreună liniștiți cadourile.
Așa am învățat că unii copii nici nu primesc cadouri.
Rareș Sava, 10 ani
elev în grupa de limbă română a centrului de cursuri și de pregătire școlară, Global Learning